Anatomie – Structura si articulatii

In a incepe sa studiezi cum sa te antrenezi corect, este foarte important sa cunoastem structura corpului si ceea ce pune in actiune exercitiul.

De aceea, am pregatit cateva capitole interesante despre corpul uman.

OASELE SI SISTEMUL OSOS

Scheletul uman este alcatuit din oase.

Oasele ofera posibilitatea de miscare, baza de sustinere si forma.

Scheletul uman cuprinde un numar de aproximativ 208 oase.

Oasele structureaza forma caracteristica, sustin greutatea si constituie locuri de insertie pentru muschi.

Dupa regiunea unde acestea sunt amplasate, scheletul se clasifica in:

1. Scheletul capului ce cuprinde:
   1. Neurocraniul, acesta adaposteste encefalul fiind format din 8 oase dispuse in perechi:
      • Frontal, etmoid, sfenoid, occipital.
      • 2 temporale, 2 parietale.
   2. Viscerocraniul, format din 14 oase, dintre care 6 perechi si 2 libere.

1. SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din:
   1. COLOANA VERTEBRALA– fiind definita ca segmentul axial al scheletului, alcatuit din vertebre si discuri intervertebrale.

Coloana vertebrala este formata din 33-34 vertebre.

Vertebrele, sunt grupate in 5 regiuni.

• Cervicala- 7 vertebre.
• Toracala- 12 vertebre.
• Lombara- 5 vertebre.
• Sacrala- 5 vertebre.
• Coccigiana- 4-5 vertebre.

Coloana prezinta 4 curburi fiziologice reprezentate de:

In plan sagital:

• Lordoze: cervicala si lombara, au concavitatea orientata posterior.
• Cifoze: toracala si scarala, au convexitatea orientata posterior.
• Scolioze: pot fi drepte sau stangi, dupa locul unde este indreptata convexitatea.

In plan fronal:

1. 1. COASTELE sunt formate dintr-un corp si 2 extremitati, grupate in numar de 12:
      • Adevarate ( 7 )-articulate cu sternul,
      • False ( 3 ),
      • Flotante- acestea sunt libere.
   2. STERNUL este descris ca un os lat, ce se articuleaza cu claviculele si primele 7 perechi de coaste. Sternul este alcatuit din:
      • Manubriu sternal,
      • Corpul sternal,
      • Apendicele xifoid.

1. SCHELETUL MEMBRELOR este format din:
   1. Scheletul centurilor,
   2. Scheletul membrelor.

Scheletul membrelor superioare cuprinde:

• Centura scapulara formata din:
  • Omoplat sau scapula, os lat, triunghiular, asezat pe fata posterioara a a toracelui in dreptul coastelor 2-7.
  • Clavicula – in forma de S- asezata orizontal in partea superioara si laterala a toracelui, lateral de stern.

MEMBRU SUPERIOR propriu zis descris de:

1. Humerus, os lung, formeaza singur scheletul bratului,
2. Radius, os lung situat in partea laterala a antebratului,
3. Cubitusul sau ulna, os lung, situat in partea mediala a antebratului.
4. Scheletul mainii: cuprinde 27 oase, dispuse in 3 grupe: carp, metacarp si falange.

Scheletul membrelor inferioare cuprinde centura pelviana formata din 2 oase coxale.

Osul coxal este un os lat, aspect patrulater neregulat, de forma unei elice.

Acesta este alcatuit din:

• Ilionul- situat in partea superioara a coxului.
• Ischionul- situat posterior si inferior.
• Pubisul- situat in partea inferioara si anterioara.

OSUL COXAL impreuna cu OSUL SACRUM si COCCISUL alcatuiesc BAZINUL.

            SACRUL este format prin sudarea vertebrelor sacrale.

 

MEMBRUL INFERIOR ESTE ALCATUIT DIN:

• Femurul- formeaza scheletul coapsei, os lung alcatuit dintr-un corp si 2 extremitati.
• Tibia– pozitionata in partea mediala a gambei, fiind principalul os de sprijin al gambei. Os lung, format dintr-un corp si 2 extremitati.
• Fibula sau peroneul—alcatuita dintr-un corp si 2 extremitati.
• Scheletul piciorului- alcatuire: 26 oase:
  • Tars,
  • Metatars,
  • Falange.

• ARTICULATIILE

Articulatiile sunt definite ca ansamblul elementelor prin care se unesc 2 sau mai multe oase invecinate.

Suprafetele articulare sunt invelite in cartilagii si lichid articular.

Articulatiile permit realizarea miscarilor.

Scheletul impreuna cu muschii, ne mentin in pozitia drepti, permitand realizarea diferitelor miscari, pana cand durerile determina limitarea mobilitatii.

Elementele unei articulatii sunt:

• Capsula articulara,
• Ligamentele,
• Tendoanele,
• Muschii
• Capetele osoase implicate.

Ca numar, in corpul uman regasim 200 articulatii.

Functiile articulatiei:

• Permite miscarea scheletului si a unui segment fata de celalalt.
• Transmite forte de la un segment la altul.

Clasificarea articulatiilor:

• In functie de posibilitatea de unire.
• In functie de miscarea executata.
• In functie de configuratia suprafetelor.

 

Cele mai importante Articulatii ale corpului uman.

• ARTICULATIA UMARULUI sau ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA
• ARTICULATIA COTULUI

Articulatia cotului este alcatuita din:

• Articulatia humero-ulnara,
• Articulatia humero-radiala,
• Articulatia radio-cubitala proximala.

 

• ARTICULATIA RADIOCARPIANA
• ARTICULATIILE CRANIULUI CU COLOANA
• ARTICULATIA COLOANEI VERTEBRALE.
• ARTICULATIILE TORACELUI
• ARTICULATIILE SACROILIACE
• SIMFIZA PUBIANA
• ARTICULATIA SOLDULUI
• ARTICULATIA GENUNCHIULUI

Articulatia genunchiului este alcatuita din doua articulatii si anume: articulatia femuro-tibiala si articulatia femuro-patelara.

• ARTICULATIA TALO-CRURALA

Traumatisme articulare

Articulatiile sunt bine adaptate pentru a suporta forte de compresiune si tensiune. Anumite miscari gresite sau impactul direct cu agenti traumatici conduc la aparitia entorselor sau a luxatiilor

Entorsa este o leziune articulara produsa de miscarea ce depaseste limitele mobilitatii articulare, fara deplasarea suprafetelor articulare fata de pozitia lor normala. Se caracterizeaza prin dureri, marirea de volum a articulatiei, uneori exudat articular (hidartroza).

Frecvent, sunt lezate ligamentele articulare (intindere,ruptura); se produc tulburari de circulatie locala. In formele grave se pot rupe fragmente de tesut osos (smulgeri), se poate deteiora cartilajul articluar. Tratamentul include repaos, crioterapie, antiinflamatoare, miorelaxante.

Luxatia reprezinta o leziune articulara in care are loc dislocarea suprafetelor articulare si fixarea lor in aceasta pozitie vicioasa prin contractura musculara. Ligamentele si capsula articulara se rup, articulatia lezata se tumefiaza rapid, este foarte dureroasa, cu imposibilitatea realizarii miscarilor.

Luxatiile survin cel mai frecvent la nivelul articulatiei umarului si genunchiului. Exista si o forma de luxatie congenitala localizata la nivelul articulatiei coxofemurale.

Tratamentul include reducerea luxatiei cu repunerea suprafetelor articulare in pozitie anatomica si imobilizarea articulatiei in aceasta pozitie, administrarea de antialgice, antiinflamatorii. In luxatiile recidivante se recomandata tratamentul chirurgical.

In cazul articulatiilor fixe echivalentul entorsei este disjunctia, iar cel al luxatiei este diastazisul (mai frecvent la nivelul articulatiilor tibiofibulare).